Cateva cuvinte

In primul rand as vrea va multumes ca imi vizitati blogul ,pentru cei care cunosc animale la ananghie si vor sa incerce sa le dea spre adoptie pot posta aici ,la fel si pentru cei care vor sa adopte pot sa isi faca aici public anuntul.Multumesc !

marți, 22 februarie 2011

Cateva lucruri despre perusi

Pentru cei care nu stiau perusi sunt o subspecie a papagalilor ca si Micul Alexander,Ara,jako etc.

 Este raspandit in Australia. Lungimea totala a pasarii este de 20-22 cm din care coada este de aproximativ 10 cm; aripa masoara 9 cm. Perusii ondulati traiesc in stoluri care se deplaseaza de la un loc la altul pentru a-si gasi hrana alcatuita in special din semintele plantelor ierboase (diferite graminee si alte plante cu seminte), abundente in stepele intinse australiene. Pe langa diferite seminte mai consuma frunze si verdeturi fragede, muguri ca si unele fructe pe care le ciugulesc. Daca hrana se imputineaza stolurile isi schimba locurile de hranire, mai ales in ajunul perioadei de reproducere, cand se stabilesc in sectoare cu conditii cat mai favorabile. Seara si dimineata se deplaseaza in locurile cu ape, unde se adapa si se scalda. Nici in perioadele de reproducere perechile nu se izoleaza, ci cuibaresc in colonii, in scorburile copacilor.
       Depun 4-6 oua in cuiburile amenajate mai ales in arborii de cauciuc cu scorburi. Clocitul (incubatia) dureaza 3 saptamani, timp in care masculul are grija de hranirea femelei, cu hrana pe care o aduce in gusa, ceea ce face ca femela sa paraseasca destul de rar cuibul. Puii zboara din cuib la varsta de 5 saptamani, fiind suficient de dezvoltati pentru a-si insotii parintii.
 Perusii ondulati sunt pasari dinamice, mobile si mai ales foarte comunicative, emitand permanent sunete de chemare si de comunicare reciproca, care, la nivelul intregului stol capata o rezonanta si o sonoritate ampla si variata, animand mediul inconjurator. Pasarile foarte tinere, tinute separat pot fi invatate sa imite cuvinte in tonalitatile specifice timbrului lor. Acest lucru este posibil dupa repetari dese ale cuvintelor, pronuntate clar si cu intonatie cat mai placuta. Invatarea cuvintelor se face succesiv, mai intai cate o silaba, apoi cate un cuvant si abia ulterior mai multe cuvinte. Desigur insa ca perusii nu pot rivaliza la pronuntarea cuvintelor cu papagali de talie mai mare, care sunt mai buni imitatori.
Hrana usacata este alcatuita in special din seminte de mei si ovaz, consumul mediu zilnic pentru o pasare fiind de aproximativ 15-20 g, adica 4,5-6 kg de seminte pe an. Acest consum este relativ mare pentru o pasare ce cantereste intre 40-60 g, deci un perus consuma zilnic hrana echivalent cu o treime din greutatea sa. Acest lucru se datoreaza metabolismului ridicat, pasarile avand astfel energie foarte multa, ceea ce le face sa fie asa de vioaie. Pe langa hrana uscata, perusii consuma si hrana moale, dintre care cea mai raspandita este oul fiert, amestecat cu biscuiti sau pesmet. Oul este un aliment complex, ce contine toate elementele nutritive necesare unei pasari, insa trebuie administrat cu atentie deoarece acesta trebuie consumat in scurt timp, oul fiind un aliment usor alterabil si putand provoca deranjamente intestinale si chiar hepatita. Hrana verde nu trebuie sa lipseasca din meniul papagalilor, aceasta fiind formata din rocoina, papadie, patlagina, traista ciobanului, trifoi, lucerna, spanac, salata si frunze de morcov, insa frunzele trebuie sa fie proaspete si uscate, frunzele ude putand provoca indigestii. Un alt element important al hranei perusilor il constituie ramurile de pomi de esenta moale cum ar fi salcia, plopul, teiul. Asigurati-va ca ramurile sa nu fie stropite cu pesticide. Acestea au rolul de a satisface nevoia de a roade a perusilor si de a completa necesarul de vitamine a acestora.

  Reproducerea perusilor ondulati comuni se face cu destul de multa usurinta. Varsta minima de reproducere este de 8 luni la femele si 12 luni la masculi. Reproducerea se face
 in 2-3 serii, depinzand de randamentul pe care pasarile il dau. In cazul imbolnavirii sau rezultatelor slabe la reproducere, pasarile sunt trecute la repaus pentru refacere. Cuibul de reproducere are baza de 16 X 20 cm si inaltimea de 22 cm, cu gaura de intrare de 4,5 cm. El se ataseaza exterior la o colivie metalica cu baza de 30 X 50 cm si inaltimea de 30 cm in cazul reproducerii pe perechi.
      In cazul reproducerii in voliere cuiburile de reproducere trebuie sa fie cat mai asemanatoare deoarece se pot crea conflicte in cazul in care dou femele prefera acelasi cuib. Reproducerea in voliere are cateva avantaje si anume usurinta hranirii si eventual un randament mai ridicat al pasarilor la reproducere, insa personal preferam inmultire pe perechi separate deoarece astfel se pot obtine pasari de o calitate superioara si se pot observa separat performantele reproducatorilor. In perioada de repaus, pasarile se separa pe sexe, ceea ce usureaza acceptarea partenerului in momentul in care se trece la o noua serie de reproducere. La un cuib se lasa doar 3-4 pui pentru ca acestia sa fie bine hraniti si sa nu-si epuizeze parintii. Puii se separa la 5-6 saptamani cand devin independeti de parinti si mananca singuri. Acest moment se poate identifica si prin observarea lungimii cozii, atunci cand aceasta este aproximativ egala cu cea a parintilor. Puii se separa de asemenea pe sexe si sunt tinuti in voliere pentru a se maturiza. Spor la ... reproducere! :)
     Bolile nu constituie o problema pentru perusi atata timp cat alimentatia este corespunzatoare, primesc din plin aer curat, lumina si un loc mare pentru zbor care este curat si deparazitat. Dezinfectarea si deparazitarea de fac de doua ori pe an prin curatirea si varuirea incaperii in care sunt tinuti papagalii, cat si prin vopsirea cu motorina a tuturor partilor metalice si de lemnarie. Custile si cuiburile sunt introduse in incapere abia dupa uscarea varuielii si aerisirea incaperii pana cand dispare orice miros neplacut. Un rol important in prevenirea bolilor il are aerul curat, astfel in camerele aglomerate cu papagali aerisirea este obligatorie de mai multe ori pe zi. Lumina de asemenea este un factor important pentru sanatatea papagalilor, incaperea trebuind sa fie luminoasa si calduroasa, pe perioada iernii fiind de preferinta o camera incalzita. Astfel prin respectarea acestor catorva simple reguli veti avea papagali sanatosi si vioi.
 O calitatea deosebita pe care o au aceste minunate pasari este aceea ca unele exemplare pot imita vocea omeneasca. Calitatea cuvintelor pe care le pot pronunta perusii este insa destul de slaba si nu se pot compara cu alte exemplare de talie mare care pot pronunta cuvinte mai clar. Prin exercitii pe care vi le vom prezenta in continuare, perusii pot totusi invata unele cuvinte.
     In primul rand perusii pot fi invatati sa vorbeasca doar daca sunt luati de mici de langa parinti si crescuti separat, fara a avea contact cu alti papagali. Papagalii trebuie luati de langa parinti inca din cuib (cel mai indicat) insa in acest caz ei trebuie hraniti zilnic cu mei decorticat si cu terci de gris pana cand incep sa manance singuri, fie la maxim o saptamana dupa ce au iesit din cuib. Papagalul ales trebuie sa fie cat mai bland, sa nu se sperie cand apropiem mana de el. De asemenea un criteriu important al alegerii perusuilor este cel al sexului, la perusii ondulati mai buni vorbitori fiind masculii. Stabilirea sexului la o varsta asa frageda este dificila insa iata un indiciu care va poate ajuta: culoarea ceromei ce inconjoara narile la masculi este in intregime de culoarea roz-violacee, pe cand la femele este roz-violacee pe margini, slabind in intensitate pana in dreptul narilor unde este bleu-albicioasa.
  Dupa alegerea puiului potrivit, acesta se tine intr-o cusca de marime medie 50 X 30 X 20 cm cu vase cu apa, hrana obisnuita descrisa mai sus, si nisip pe jos. Acesta trebuie tinut izolat fata de alti papagali, pentru a nu auzi cantecele acestora, deoarece acest lucru l-ar face sa nu mai imite vocea omeneasca.
     Primul lucru ce trebuie facut este imblanzirea perusului, prin evitarea zgomotelor si a miscarilor bruste. Trebuie sa ne apropiem de cusca si cu miscari line sa punem mana pe el, fara sa-l speriem, sa il mangaiem pe ceafa si pe partile laterale ale capului. Dupa ce repetam acest lucru de mai multe ori, il invatam sa ne stea pe deget si incet putem sa-l scoatem din colivie.La primele incercari de a-l scoate din colivie probabil se va speria si va zbura prin camera, lovindu-se de pereti si de geam. Trebuie lasat sa se linisteasca si de cele mai multe ori se intoarce singur la crescator. In caz contrar il prindem usor, cu blandete si il punem inapoi in colivie.In tot acest timp ii repetam numele sau cuvantul care vrem sa-l invete.Repetam aceste exercitii de mai multe ori pe zi pana cand papagalul se imblanzeste si se imprieteneste su crescatorul.
     Dupa ce s-a imblanzit, perusul este lasat sa zboare in camera si se observa ca este foarte prietenos cu cresatorul, asezandu-se pe umerii lui, pe deget, etc. Partea cea mai importanta in acest moment este repetarea cuvantului (la inceput este de preferinta alegerea unor cuvinte usoare Riki, Kiki, Miki, etc.) de multe ori pe zi, pana cand il pronunta (pe la varsta de 3-6 luni). Este important ca atat pe perioada de invatare cat si dupa ce pronunta cuvantul, sa nu pronuntam nici un alt cuvant. Este indicat ca invatarea perusului sa fie facuta de o singura persoana, pentru ca papagalul sa nu auda alt timbru vocal care sa-l enerveze sau sa-l dezorienteze. Performante mai bune in invatarea perusilor sa vorbeasca il au femeile si copiii, deoarece au vocea mai subtire si astfel mai apropiata de glasul papagalului.
     Dupa ce l-am invatat un cuvant, se trece la invatarea altuia nou, cu repetarea cuvintelor ce le-a invatat deja, in caz contrar putand sa uite ce a invatat. Dupa ce a invatat mai multe cuvinte se poate trece la invatarea unor propozitii scurte, insa nu i se pronunta decat un cuvant sau o propozitie odata si dupa ce a invatat-o bine se trece la urmatoare.
     Un mod interesant si eficace de a invata un papagal sa vorbeasca este prin inregistrarea unui cuvant pe caseta si redarea in mod repetat.
     Astfel pentru a invata un papagal sa vorbeasca este nevoide de multa rabdare, insa un astfel de efort se merita pe deplin, rasplata fiind satisfactia pe care o veti avea cand papagalul va va striga pe nume cand veti intra in camera :). Succes!

Un comentariu: